Asadar, cum am devenit un nimeni. Temporar, fireste. Nu-i greu, nici de dorit si nici nu te lasa cu prea mult respect de sine, dar povestea asta iti da o lectie de viata de nu te vezi! Nu te mai vezi bine in oglinda, tuguindu-ti buzele, nu-ti mai vine sa te "apretezi" frumos si sa netezesti bine hainele pe tine inainte de a iesi din casa, nu mai ai chef sa asortezi bikinii la breteaua de la sutien sau sa fii atenta cum vine parfumul ala misto in combinatie cu tutunul... Mai mult, nici nu-ti mai pasa sa te ingrijesti de cum vorbesti (ca nu ieseau bine si elegant cuvintele alea urate printre buzele acelea frumoase si tuguiate)! Ei bine, dupa cum spuneam, este temporar! Iti venea sa injuri si ai fi facut-o aproape cu dragalasenie. Iti venea sa-i spui ca apelul n-are nici o legatura cu "militaria", ci cu un soi de common sense de a raspunde la un nenorocit de telefon, ca o relatie nu inseamna o constrangere si o incorsetare, ba, dimpotriva, RELATIONARE (funny thing - ea este exact ca el, nu suporta sa fie sufocata, controlata, constransa), ca fulgii cu ciocolata nu sunt o frivolitate ci un dulce rasfat, ca un ceai verde baut noaptea intr-o gradina frumoasa in centrul Bucurestiului nu este "posh" deloc. Acum spui simplu si raspicat : "u know what? I'm beautiful, I'm smart, I'm fucking special! So, fuck forever if u don't mind, I'm stuck in your mind, anyway ;)"