luni, 15 februarie 2010

Un om care doarme. Tu

"Indiferenţa e inutilă. Poţi să vrei sau să nu vrei, ce contează!... Neutralitatea ta nu înseamnă nimic... Fiecare zi depănată nu a făcut decît să-ţi erodeze răbdarea, să-ţi dezgolească ipocrizia ridicolelor tale eforturi. Ar fi trebuit ca timpul să se oprească de tot... Ai fi putut să trişezi, să câştigi fărâme, secunde: dar clopotele de la Saint-Roche, alternanţa semafoarelor de la intersecţia dintre Rue de Pyramides şi Rue Saint-Honoré, căderea previzibilă a picăturii de apă din robinetul de pe palier nu au încetat nicicând să măsoare orele, minutele, zilele şi anotimpurile... Lumea nu s-a clintit şi tu nu te-ai schimbat. Indiferenţa nu te-a făcut diferit. Nu ai murit. Nu ai înnebunit... Timpul, care veghează totul, a oferit soluţia împotriva vrerii. Timpul, care cunoaşte răspunsul, a continuat să curgă." - Georges Perec, "Un om care doarme"

joi, 23 iulie 2009

...

That floats on high o'er vales and hills,
When all at once I saw a crowd,
A host, of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine

And twinkle on the Milky Way,
They stretch'd in never-ending line
Along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they

Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
In such a jocund company:
I gazed -- and gazed -- but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie

In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

sâmbătă, 11 iulie 2009

Stuck.Frisoane.Chill

Ma cam bantuie toate deodata. O intepeneala crunta intr-un pretext creat de mine, cateva frisoane oferite cu generozitate de un aparat de aer conditionat si o liniste ciudata care parca asteapta (astept?) furtuna. Degeaba doua dintre ele, cu scop precis a treia. Ordinea e intamplatoare. Mi-am luat bilet la U2, 10 august, Zagreb, teren, 360 grade. Cam cum ma invart eu acum. Experimentez loop-ul. Si saltul in gol...

vineri, 10 iulie 2009

Un nimeni temporar

Asadar, cum am devenit un nimeni. Temporar, fireste. Nu-i greu, nici de dorit si nici nu te lasa cu prea mult respect de sine, dar povestea asta iti da o lectie de viata de nu te vezi! Nu te mai vezi bine in oglinda, tuguindu-ti buzele, nu-ti mai vine sa te "apretezi" frumos si sa netezesti bine hainele pe tine inainte de a iesi din casa, nu mai ai chef sa asortezi bikinii la breteaua de la sutien sau sa fii atenta cum vine parfumul ala misto in combinatie cu tutunul... Mai mult, nici nu-ti mai pasa sa te ingrijesti de cum vorbesti (ca nu ieseau bine si elegant cuvintele alea urate printre buzele acelea frumoase si tuguiate)! Ei bine, dupa cum spuneam, este temporar! Iti venea sa injuri si ai fi facut-o aproape cu dragalasenie. Iti venea sa-i spui ca apelul n-are nici o legatura cu "militaria", ci cu un soi de common sense de a raspunde la un nenorocit de telefon, ca o relatie nu inseamna o constrangere si o incorsetare, ba, dimpotriva, RELATIONARE (funny thing - ea este exact ca el, nu suporta sa fie sufocata, controlata, constransa), ca fulgii cu ciocolata nu sunt o frivolitate ci un dulce rasfat, ca un ceai verde baut noaptea intr-o gradina frumoasa in centrul Bucurestiului nu este "posh" deloc. Acum spui simplu si raspicat : "u know what? I'm beautiful, I'm smart, I'm fucking special! So, fuck forever if u don't mind, I'm stuck in your mind, anyway ;)"

joi, 9 iulie 2009

E un mesaj social! :)

.. ma refer, fireste, la titlul blogului. Acum, ca tot am descoperit una dintre cele mai populare si mai safe platforme de blogging (am citat o prietena care m-a ajutat sa destelenesc itzele indeletnicirii cu bloggingul, again) sa purcedem la scris. Idei ar fi cateva, intentii - mai multe, frustrari - din plin, dar de bine unele (zic!), iar motivatie - cat cuprinde (ca in retetele acelea pentru prajituri pe care inca nu le inteleg - faina cat cuprinde). Cred ca primul post va fi o jumatate de parafraza din Iulian (Comanescu) - Cum am devenit un nimeni. Astept inspiratia..